Am citit intr-o carte, sunt repere pentru lumi cu inalte culmi ceresti, acolo unde totul e armonie si cuvintele aud si canta.
Am vrut sa scriu, de multe ori, m-am poticnit mereu de idei prea superficiale si repetitive, asa e tot oricum; dar in locul acesta, unde scriu cu degetele la calculator, cuvintele au doar o melodie difuza si inca o minte colectiva. A cui o fi oare acea minte? Si daca e colectiva, oare a murit inima?
Cat e de absurd, cum am zis, sa crezi ca poti sa faci bine unuia facand rau, sa vinzi si sa adori ce nu iti apartine? Cat e de absurd sa faci parte dintr-un joc murdar, sa canti desi nu ai voce. Sa iu
Pana cineva mi-a spus ca o sa orbesc. Am orbit, de furie, si asa a inceput un cosmar, care m-a trezit. De doua trei ori am deschis ochii diminetii urland, nu tare, dar cat sa inteleg, e dificil sa lup
Poti sa ai cea mai frumoasa viata, sa traiesti ca nimeni altul, dar daca pentru altul inseamna sa planga o eternitate, ai devenit un monstru. Sunt multi pe lumea asta. Bine ca sunt fantana ... Si mult