Am citit intr-o carte, sunt repere pentru lumi cu inalte culmi ceresti, acolo unde totul e armonie si cuvintele aud si canta.
Am vrut sa scriu, de multe ori, m-am poticnit mereu de idei prea superficiale si repetitive, asa e tot oricum; dar in locul acesta, unde scriu cu degetele la calculator, cuvintele au doar o melodie difuza si inca o minte colectiva. A cui o fi oare acea minte? Si daca e colectiva, oare a murit inima?
Am stat si m-am gandit de mica, la soare si natura. Imi placea familia dar ... a inceput de la un moment sa fie urat, cand oamenii au devenit rai. Sunt o proasta, nu stiu sa aleg, ce nu e de ales ...
Dar nici un om pe lumea asta nu intelege cu adevarat ce inseamna sa pierzi ce ai muncit, toti stiu ca ai invatat si ti-a ramas, in creier, pe o cicatrice, in suflet, ceva .... ei uite, sunt unii care
M-am trezit deodata, dupa cateva psihoze, ca sunt la fel de faina ca cei celebri. Doar ca ei iau bani. Si ... toata lumea o place pe Britney ... eu cine oi fi? Muza? Nu stiu sigur ce e dar ma simt foa