Sunt lucruri care pur si categoric, te distrug, incet incet, si de vina tot oamenii, probabil si animalele, dar au disparut. ... incet incet.
Te nasti om bun, dar treptat, cu cat stii mai multe, cu atat devii mai rau, nu inteleg.
Caut sa inteleg de ce actiunile cele mai curate sunt distruse si nu pot trai in armonie cu cele rele?
De ce te chinui sa tii o aparare, cand tot ce iti cere sufletul e sa fii relaxat si fericit?
Pana si in acatiste zice, prea fericit ... de parca e lumea ciudoasa ca esti prea bine.
Probabil e normal, trebuie sa ne obisnuim sa intram in depresie si sa murim, noi cei buni, eu asa impart categoriile, nu in bani si fara bani, si Iuda a fost un om bun.
Toti stricam armonia si indepartam bunul simt. Pentru calificari de care nu avem nevoie ... unde duce prostia presupun.
E normal, gata, m-am spalat pe creier cu sida, sa fii in continua aparare.
Am inteles.
De scris scrii doar cand simte sufletul, cand esti urat, te uraste lumea asa de mult ca iti smulge tot de pe tine. Si ne intrebam dupa, de ce omoram gainile, de foame.. .. de foame nimicim talente, sa le luam darurile.... :(
Nu e normal, Dumnezeu ne da la fiecare ce vrem, linistiti si armoniosi sa fim.
Probabil gresesc undeva.
O sa cercetez.
Comments