Despre iubire, din inima mea

Toti avem parte de iubiri, cu galeata si cu ploaia si cu soarele.

Ca la firul ierbii, ne ratacim in diferite culori, si facem flori, na.

Din punctul meu de vedere iubirea e gata si nu se intampla doar la piata.

E simpla, nu mai stiu oricum ce-am vrut sa scriu, de ce oare s-a dus gandul nu stiu.

Sunt acum doar eu si tacerea, tacerea care cauta, cu aripile mustelor si inima de praf: magia, zborul aerului plin de viata data de suflete, suflete de praf sau de fluturi, totul nu se transforma si acum poate o sa incep sa vad mai clar, de ce semnele nu sunt semne la mine, de ce nu sunt profet si nici nu stiu ce inseamna dar imi doresc. Imi doresc atat de mult incat in trecut credeam in orice aparitie spontana a vietii firesti din jur, in fata mea, in calea mea. O vedeam mereu ca pe o magie, stiam sa fac atunci gandaci si plosnite, credeam ca in jurul meu nu exista praf, cum vedeam in trecut la parinti pe mobila.

Dar poate fi curat, cand traiesti in armonie si nu strici, e ca rasina praful, cand tai o scandura.

Pa.