Eternitate, te astept, ca o fiinta ce isi cauta inca propria luciditate.

Asteptam demult sa scriu ceva important.

Nu e deloc usor, sa fii om.

Dar cand esti, te simti atat de bine singur.

Asa si eu, doar ca imi lipseste ceva ce nu pot avea inca.

Si totul e etern la fel, pentru mine.

Si sunt fericita, singura.

Parintii si societatea e doar o lacrima pentru un pierdut.

Si nu ar fi fost acolo daca ar fi iubit.

Si ar fi fost mult mai usor pe acolo.

Si acum cauta-ma, ca nu gasesti decat reflexia ta.

Oriunde ma voi duce o sa fie aceeasi problema, integritatea, implicarea emotionala si darul divin.

Nu ma pot poticni cand totul e fals, si e fals pentru ca e ura, furie, invidie si alte 'nedreptati' ....

ce simpatici sunt unii in etern, se joaca de parca li s-ar cuveni doar lor.

Cand dumnezeu e cu d mare, Dumnezeu e real, asa ca emotiile mele sunt clare, si eternitatea la fel, ca si pomul de craciun impodobit, si instalatia merge bine.

Cetina e ravnita, nu e frumos, dar ce ar fi lumea fara un plangacios si o femeie neimplinita si plictisita.

Eu imi vad de frumoasele mele luminite, si coronita, ce nu e inca sus pe cap, dar sufletul o vede mereu.....

Si pot sa fac sa fie bine, dar ce folos cand oamenii nu au orgolii.....

.... si totul e nimic. get it?