E suficient sa realizezi unde esti, ai sau nu inima pentru un barbat.
Aveam si am.
Ce sa spun altceva decat, insamantare fericita :)
Doar ca e dificil sa intelegi cum se face ca zilele bune sunt rare in trecut si prezentul e periculos.
Si totusi vine acel moment cand vei realiza ca un copil e tot ce ai nevoie sa devii uman.
Da, am realizat demult ca am gresit, am stat prea mult, in speranta ca totul va fi mai linistit, mi-am dorit mult o pace pe care nici acum nu o am.
De ce?
Si, cine e vinovat?
:)
Nimeni, nici macar satana nu e vinovat ....
Iar oamenii sunt o faptura, greu de iubit in totalitate.
Asa ca imi iau inima la buzunar, cu aschiile de copac in piept si... imi iau sarutul inapoi.
Pentru ca e al meu si vreau o samanta, de om.