Ma tot intreb, de ce ma trimite viata doar in maracini?
Stiu ca am intalnit oameni cu suflet plin de spini, dar am crezut ca o faci ca sa le fac un bine.
Nu am crezut niciodata ca imi va face mie rau, si poate am ales gresit, dar ma asteptam ca Tu sa ma scoti din dorinta asta oarba de a fi ... dramatica si singura.
Nimeni nu vrea sa fie singur, problemele m-au impins catre asta si Tu o stii prea bine.
Ce sa fac acum cand totul in jur e drog, iluzie si suspans bolnav, care provoaca traume.
Nu e o noutate empatia si am loc sub soare cu cei buni, de ce?
Cand o sa primesc si eu ce merit?
... nu as vrea sa cred ca deja am primit.
Dumnezeu, esti bun.