Ma suport inca

Sunt pe cale sa cedez, nu stiu in ce fel, dar sigur voi respinge ceva ce ma face sa renunt la mine.

Nu te poti niciodata uita pe tine daca asta inseamna sa te lasi folosit total de cineva, in care nici macar nu ai incredere. Fie ea si episodica, adevarul se intoarce mereu si eu realizez ca sunt singura.

Si Dumnezeu, a suferit alaturi de mine in tot acest timp.

Au sfidat si legea Lui, doar ca sa faca ce le dicteaza traumele. Am incercat sa scot un bine de acolo, si probabil voi mai ramane putin.

Dar spaima ca ma voi pierde ma tine strans de pamant, de aer, de soare si de nori.

Mi-am vazut realizarile ca pe un film.

Realitatea o respiram cu o mare confuzie, cu aceeasi inchisoare in inima. Era facuta de mine.

Nu am mintit, nu am cedat, si totusi, tot eu pierd.

Si in fata caror fapte pierd, face din acest sacrificiu, mai mult o iubire fara sens, tiparita in sangele Domnului, cu gravitate maxima, as da exemple dar nu pot sa concep ca realitatea mea ar fi trait asta, desi corpul are semne vizibile ....

si sufletul la fel ....

Nu am ce au nevoie, dar incerc sa ma tin in garda, eu si politia ..... sper.

Nu pot vorbi de iubire sau compasiune, dar pot da curs unui fluviu barbar de emotii de groaza care iti sfideaza toate gandurile curate.

Sunt pe zero ....

inima inca e la locul ei, dar spaima ........

faptele vorbesc, nu mai am cuvinte.