Barbatii

Pentru mine sunt un subiect delicat, nu am reusit pana acum sa ma pot intelege cu unul.

Familia e bine, dar iubirea femeiasca, doare inca ....

Nu stiu ce am eu, ce au ei, dar e clar ca, undeva departe e o comoara pentru mine, nu o sa spun cum, caci nu stiu, dar inimile bune, se gasesc oriunde.

Ce sa faci cu ..... piticii? Joaca-te, ca o pisica, cu soarecii, cu pasarile, ce stiu, fauna...

Iubesc natura, dar ea nu ma iubeste, ma face sa plang mereu.... si ma simt mereu de parca i-am gresit cu ceva.

Stiu foarte bine cine spune asta, caci o inteleg, dar se incapataneaza mereu sa imi scoata in cale doar firmituri.

Si de ce sa le iau daca vreau o bucata mare odata la o luna :)))?

sau apa des si putin si caldut.

Rece ma sugruma, imi place iarna, si ma mir ca exista doar zapada.

Ce ar exista in afara de ea? Care e atat de frumoasa si curata ...

Si, de la barbati la natura, e doar un pas, dar ce sa zic, am crescut ditamai femeia printre copii, nu vreau sa spun cum ar fi, caci, nu exista inca si nici nu vreau, imi doresc doar sa fiu singura, in linistea mea, cu problemele de bun simt ale lumii, care sa ma preocupe, nu sa ma raneasca.

Copii? ... de ce? De ce sa faci daca nu vrei sa rodesti asa ceva? De ce sa iubesti cand nu ai pe cine?

..... si cine obliga, face o crima, cine manipuleaza, faca o crima, cine ignora, face o crima.

Mai bine singura, intr-un intuneric linistitor, cu prieteni fara legamant dar sinceri, acolo gasesc o femeie, putin melancolica si curata, pe care nimeni inca nu o iubeste.

mai bine asa, caci nu se intelege inca ..... ce sa se caute intr-o comoara ....

mai bine caut nod in papura.