Cand linistea e cruda

Aveam mai multe bloguri, unul se numea in islandeza warm light, unul ma caut in vis, iar altul era, imbratisez perna lichitoareo.

Pe toate scriam poezii. Cel pe care scriu se numeste geniu criminal, l-am numit asa ca sa fac o constientizare in randul celor care ma judeca, ma folosesc .... sunt mai mult decat faptele voastre. Si nu, nu eu ucid, dar geniul meu, se vede ca un criminal pe pielea voastra.

Si e urat, ma uit si ma ingrozesc, Halsey, Hurts ... prietenii mei. Ca deh, ti-i cauti, ti-i faci prieteni, ca sa iti recapeti libertatea.

Eu sunt de neinfrant, sunt neinfricata Dana, care sufera acum, e bolnava, si voi sunteti cei draguti care ma vindecati.

Oamenii nu sunt prosti, doar indiferenti, fiecare are viata lui, vin la concerte, la cumparaturi, doar ca sa ia, ca orice om de pe lumea asta, ceva facut de mana voastra, cu sufletul vostru, nu au de unde sti ca voi sunteti defapt criminalii...

Si e trist.

Mi-as fi dorit sa am o familie, nu sa discut cu voi despre cum sufar eu de schizofrenie, care dealtfel, daca o puneti cap la cap cu ce scot muzicienii astia, pictorii, designerii.... absolut in orice domeniu, acesti, masoni ... te folosesc, baterii le zic, booți.

Roboței.

Am fost la preot, ii tremura mana bietului om, cand mi-a dat ciocolatele, ca la copii, sa il ascult pe Dumnezeu si sa fiu puternica.

La sfanta impartasanie, parintele mi-a pus mana pe cap, si ochii lui erau ochii lui Dumnezeu.

Nu stiu cati dintre voi stiu cum e...

Voi, unii oameni ... sunteti deplorabili.

Ii dau inainte, ca nu am ce sa fac.

Supravietuiesc.

Fight club :D, numai ca eu la final, sper, voi urca ... spre ceruri.

O sa ma rog pentru voi, acesta e fight club-ul meu.