Iarna

se zice ca povestile sunt bune cand esti mic.

Mie mi-au placut asa de mult, ca le-am facut pentru totdeauna.

Si unele le fac urate.

Sunt eu si atat, nimic nu mai conteaza pentru o inima obosita de rani ...

totul e un echilibru oricum, Dumnezeu e vesnic, noi, suntem ce suntem......

daca esti lumina, cine spune ca nu ai nevoie si de rau. De dragul echilibrului....

cine spune ca religia nu conteaza, a uitat de el, asa de mult incat, totul e in el si el e gol.

si mai raman monstrii ... nu din povesti, aia de te rod la dinti ....

am uitat ce am vrut sa scriu, aveam o idee chiar frumoasa, dar, sa ramana intr-un colt precum un parfum bun, in stupul de albine.

nu intentionez sa leg cuvinte, si nici sa fiu victima care se plange ....

dar uneori, de dragul sangelui varsat, e nevoie sa salvezi ultima scanteie.

aceea sunt eu.

inspiratia mea de astazi e un gunoi, si daca ai sti sa reciclezi, poate ai avea raiul ...

in schimb, ramai cu amarul, pentru ca ... e placut si acesta, tot mai bun decat un adevar dur.

te doare, acest amar, cand vrei sa fie ce nu e .... rupe oasele, mananca carnea, face zgomot, te urateste .... dar tu oricum esti urat, asa ca de ce sa te schimbi.

abia astept iarna, povestile mele sunt nemuritoare, si singure ...