Pandispan

Creierul e facut din plamadeala.

Pandispanul se mananca, cu creier cu tot.

Avem sectiuni unde e pofta mare, unele in care e vina si unele, nu ultimele, care asteapta revolta.

Asteapta o judecata, caci aici nu se mananca, aici se simte si se joaca dupa reguli, care nu exista; caci de ce sa ai cand poti sa fii zero, nimic, vid, de unde sa rasari, daca poti. Daca nu, spera ca incidenta a doua prajituri naste o pofta de iubire.

Am uitat despre serviciu, cine mai munceste cand ai probleme la cap.

Si in sfarsit, culmea, cand am eu, se tine cont de asta.

Si stiti de ce?

Pentru ca nu am, dar probleme sunt cu libertatea cuvantului, empatia tinuta secreta in lanturi verzi si constiinta care te face sa te simti vinovat de orice.

Aerul e liber, noi nu.

Asa ca, pofta la pandispan.