M-am bucurat mult cand am pornit pe drumul iubirii.
Am primit si dezamagiri, dar imi trecea repede.
De la o vreme totusi, s-a pierdut ceva.
Si nu sunt deloc superficiala cand zic asta.
Nu stiu, poate pentru ca sunt bolnava, poate am imbatranit, hehe, dar tot singura ma vad. Neschimbata.
Si totusi, m-am schimbat.
Aveam cand eram sanatoasa un fel al meu de a ma schimba de la timp la timp, si era bine, chiar daca erau ploi acide si frigul uscat, imi trecea, si ursuletul eram eu.
Acum sunt tot eu, dar nu mai vreau, ceva ce ... a plecat, si imi lipseste.
Poate asa trebuie sa fie, cand te schimbi, ceva dispare si... tu continui sa te dezvolti.
Sper sa nu fi fost ceva important, oricum, daca a disparut, se poate inlocui cu, well, o alta schimbare...
ce de schimbari, e placut sa te schimbi.
S-au stricat sosetele mele de lanita ... o sa imi iau altele, la fel, dar noi.
Caci nimic nu e defapt etern.
Comentarios