Straini

am si eu un dar, m-am nascut dintr-o familie umilita, de oameni, dar sunt buni, au gust fain si le place de Dumnezeu.

Nu sunt masoni, dar au in ei ceva ce vine de departe, ca sa fure, clipele mele prezente straine acum, candva vor fi amintiri, goluri, ceva ...

Ce sa crezi, cand se da cu pusca? Ca e razboi? Ca e joc? Ca e RAIUL PE PAMANT?

Nu am avut multe, cand s-a luat cineva de mine, lasasem totul in urma si eram pregatita pentru pace si, destrabalare ...

Dar nu am putut, asa ca au putut ei.

Acum, stau singurica, am o patratica, cea mai frumoasa, de ciocolata alba, si nu vreau sa o pierd. E linistea mea de om batran. Moartea mea linistita.

Si nu voi renunta, singuratatea ma face sa stralucesc, asa ca voi fi imaculata, in distractii si clipe de mister.

Sunt craiasa zapezii, totul e perfect. Dar doar pentru mine.

Sa vina Mos Craciun, cu saniuta, sa ma duc departe, sunt entuziasmata.