Un viitor fara prea multe planuri...

Am asteptat prea mult un suflet pereche.

Am visat la multi, dar toti dintre ei erau pentru altceva, nu am inteles nici pana acum ce.

Ca de vrut au vrut, superficialitatea care insemna pentru mine atingerea.

Eu vroiam gandul si poezia ...

Si ce e rau in asta?

Eu aveam deja sufletul plin, si imi pasa mult sa fie poezie si preludiu... :D

Dar, nimic.

Mi-a zis trupul sa astept, am asteptat pana ... am fost abuzata, si mental si fizic si de toate.

E mai placut sufletul meu intr-un baiat.

E alfa ... e perfect, suprem, poetic, periculos de bun.

Imi place, dar ... cu mine cum ramane?

Sunt mica si firava, pot si dura sa fiu, dar pentru cine?

De ce sa mai plang, de ce sa mai sper?

De ce sa mai caut?

Tot ce vreau e izolare, rugaciune si durere ...

Nu pentru ca am nevoie, ci pentru ca e necesar.

O sa reusesc.